Deci unele lucruri nu se schimba niciodata si asta pentru ca nu se pot schimba. L-am vazut azi pe un vechi militant comunist care, ajuns presedinte de onoare la Cimitirul Elefantilor, canta vesnica pomenire Batranului Capitalism vechi de 500 de ani. Banuiesc ca ideea era mult mai subtila, dar a sunat (de fapt a rasunat) asa de tare a frustrare, incat cred ca batranul isi simte sfarsitul aproape si, prin astfel de declaratii, vrea sa pacaleasca timpul. Clar ca nu are nici o sansa; a fost mai ridicol, mai ramolit si mai anacronic ca niciodata. Cum ar spune amicul Iulian: mare om, mare caracter!
Cinste lui !
Cinste lui !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu