Noi, oamenii, avem obiceiul de a ne numi lucrurile. Daca faci o casa, ii spui "casa"; daca faci o masa, ii spui "masa"; daca faci un copil care iti da batai de cap, ii spui "handicapatule". Eu am facut desenul asta si i-am spus "paradox" pentru ca azi am fost la o conferinta care a durat 3 ore cand de fapt ar fi putut sa dureze numai 15 minute. Restul nu a fost tacere.

Azi, cineva la mine la scoala, spunea ca a auzit ca de la 1 Mai o sa ne scada salariul cu 15 %. Am ramas tablou. Adica nu mi-a venit sa cred: cum, acu in an cu doua alegeri sa ne scada salariile??!! Adica mai bine creapa iconomia patriei decat sa piarda cineva alegerile! Dupa care a aparut cineva cu IQ-ul normal care a esplicat piersoanei ca a inteles gresit. Asa ca io m-am gandit la politica si la sinucidere. Ma pup pe mine si pe voi. Pa.

Salut dinnou. Dupa o lunga absenta datorata lipsei de motivare iata ca apar cu ceva nou. Sper ca nu e prea slabut. ... Da sa stiti ca numai un cutremur putea sa ma scoata din starea asta.

Da' stiu ca nu am desenat ceva timp ! Imi cer scuze fata de mine si fata de cei care mai urmaresc Cevadesenele. Acu am doua desene noi care au treaba cu altele decat cu Sfintele sarbatori pascale. Parerea mea este sa avem rabdare; ziua inca nu s-a incheiat.

Am vazut ieri ca fiecare minister a primit libertatea de a stabili sporurile pe care sa le plateasca angajatilor. Nu cred ca e mai nimic amuzant in toata libertatea asta.

Mai inatai se cuvine sa salut pe nou venita persoana interesata de blogul asta desenacios: salutare si bun venit ! Ah, si astept comentarii rautacioase. Pe langa asta, nu putea sa treaca revolutiunea de la Pishinau fara sa imi atraga atentia si mie. Numai ca nu cred ca sunt asa de miscat de nefericiti care s-au trezit in strada sa-si strige naivitatea, cat sunt de surprins de amintirile pe care mi le-au trezit stirile de acolo. Adica am vazut niste personaje oficiale de dincolo de paraul in care pescuiesc io cand merg la baraj la Stanca ce vorbeau despre democratie si despre statul de drept. O.K. accept ca ei sa vorbeasca si sa dea sentinte morale, insa numai intr-un univers relativist in care entropia axiologica a lucrat intr-o maniera absoluta. Numai asa pot accepta ca ceea ce cred eu ca e democratia e o prostie si ca ceea ce Stalin crede ca e statul de drept chiar e stat de drept. Daca nu , nu ! Le arat dintii la relativisti ( pe partea cealalta )!

Imi pare rau ca ieri nu am aparut cu nimic nou, dar compensez azi prin doua desene noi. Evident ca unul este despre simbioza eclecto-sincretica dintre un mushchi si un lichean, iar cel de-al doilea este despre revolutia de cacatifea a fratilor nostri din BasArabia Saudita. Daca din prima situatie miroase a rahat de-ti ia mintile, de dincolo de Prut suna a iresponsabilitate. ... Nu prea imi sta in fire sa judec cinic si rece, nu-i asa ?

Stateam eu asa si ma uitam la toata mascarada asta de la tembelizor si, dintr-o data, mi-a crescut stima de sine. Nu ca ar fi ea la un nivel prea ridicat sau prea scazut (este exact atat cat trebe), da' am vazut ceva oameni mai prosti ca mine si, in plus, mi-am data seama ca lucrurile nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi. Trecand peste chestia asta ce tine mai degraba de Dosarele X sau poate de batranu' Platon (pentru cunoscatori), ma gandeam cat de nepretentiosi suntem noi pana si la circ. ...Popor mic cu pretentii mici (la venituri, la fericiri, la spaga)... Asa ca, incepand de azi, ma declar mult mai pretentios !

P.S. Ah, si nu cred in teoria conspiratiei. E pur si simplu entropie axiologica ce si-a facut loc in media... Ii salut pe relativisti si le arat dintii !

Nu stiu in ce masura desenul asta e unul simpatic sau cuminte, asa ca nu stiu daca sa il dedic sau nu Emiliei. Dar daca stau si ma gandesc mai bine la situatia descrisa, cred ca ar trebui sa il dedic unora aflati la finalul carierei lor ... didactice sau nedidactice .

Emilia, da-mi voie sa-ti urez bun venit in club ! In cinstea faptului ca te-ai alaturat celor interesati de mazgaliturile de pe acest blog promit sa iti dedic unul dintre desenele simpatice si cuminti ce or sa urmeze. Pana atunci am gasit de cuviinta sa-i raspund amicului Iulian si in grafic la atacurile incercate de 'mnealui la adresa batranului Platon. Adica inestimabile Iuliene, tre sa accept relativitatea pentru ca nu am argumente prin care sa o infirm, dar nici nu vad de ce sa nu ma amuz pe seama ei. Altfel ar fi o relativitate absoluta.

Am uitat ieri sa postez desenul asta asa ca ar putea sa para iesit din timpul lui. La fel ca Eminescu.